Modificările prefigurate de noua Directivă Contabilă Europeană și de Directiva privind Transparența: alternative pentru diminuarea costurilor de raportare ale IMM urilor din România
Parlamentul European a adoptat recent două Directive de interes pentru profesia contabilă și mediul de afaceri. Este vorba despre Directiva Contabilă și Directiva privind Transparența. Obiectivul revizuirii celor două Directive constă în reducerea costurilor administrative pentru companiile mici, creșterea transparenței plăților către guvernele naționale și crearea unei cerințe de raportare pe fiecare țară. Vom prezenta în cadrul acestui articol, principalele schimbări prefigurate de cele două Directive. Obiectivul urmărit constă în stimularea dezbaterilor în mediul de afaceri și mediul profesional din România cu privire la maniera optimă de implementare a acestor directive în legislația națională.
În vederea simplificării cerinţelor de raportare pentru IMM-uri, Comisia Europeană a demarat un proces de revizuire a Directivelor Contabile Europene (Directiva a IV a şi Directiva a VII a) cu scopul adoptării unei Directive noi care să le înlocuiască. Potrivit argumentaţiei expuse în preambul propunerii, principalele obiective urmărite constau în reducerea costurilor administrative legate de raportare–în special cazul IMM urilor, creşterea comparabilităţii situaţiilor financiare ale entităţilor care desfăşoară activităţi internaţionale şi au un număr mai mare de utilizatori externi, protejarea intereselor investitorilor prin reţinerea informaţiilor esenţiale pentru aceştia şi creşterea transparenţei privind plăţile efectuate către guverne de entităţile ce activează în industria extractivă sau în sectorul exploatării pădurilor primare. Directiva este dezvoltată în nouă capitole care vizează: sfera de aplicare, definiții și categorii de societăți, prevederi și principii generale, bilanțul și contul de profit și pierdere, notele la situațiile financiare, situațiile financiare consolidate, cerințe de publicare, aspecte privind auditul, prevederi privind exceptările și restricțiile aplicabile acestora, raportarea plăților către guverne.
Un obiectiv al Directivei constă în uniformizare criteriilor de mărime la nivelul Uniunii Europene, deoarece în prezent pragurile de mărime utilizate de Statele Membre sunt diferite.
Regăsim în noua Directivă patru categorii de entităţi după mărime: microîntreprinderi, întreprinderi mici, mijlocii şi mari.
În acest sens au fost definite drept microîntreprinderi societăţile care nu depăşesc limitele a cel puţin două din următoarele trei criterii:
– total bilanţ: EUR 350 000;
– cifra de afaceri totală: EUR 700 000;
– număr mediu de salariaţi în cursul anului: 10
Pentru acestea au fost introduse o serie de scutiri care pot fi utilizate opţional de Statele Membre.
Microîntreprinderile la care se referă Directiva conțin entitățile care pot utiliza facultativ sistemul simplificat de contabilitate potrivit legislației naționale și o parte din entitățile care întocmesc situații prescurtate conform OMFP 3.055/2009. Cele care au optat pentru sistemul simplificat prezintă situații financiare formate din bilanț și cont de profit și pierdere, iar cele care aplică OMFP 3.055/2009 prezintă bilanț prescurtat, cont de profit și pierdere și note explicative.
Societăţile mici sunt cele care, la data bilanţului, nu depăşesc limitele a cel puţin două din următoarele trei criterii: total activ 4.000.000 euro (Statele Membre au opţiunea de a creşte acest prag până la 6 milioane de euro, cifra de afaceri 8.000.000 euro (Statele Membre au opţiunea de a creşte acest prag până la 12 milioane de euro, număr mediu de salariaţi 50.
Potrivit Directivei situaţiile financiare cuprind cel puțin bilanțul, contul de profit și pierdere și notele explicative la situațiile financiare. Alte componente pot fi incluse doar pentru societăţi mari şi mijlocii.
Din perspectiva României aceste prevederi semnifică eliminarea cerinței de a prezenta tabloul fluxurilor de trezorerie și situația variației capitalurilor proprii pentru o serie de entități care depășesc pragurile naționale pentru întocmirea unui set complet de situații financiare, dar nu depășesc criteriile solicitate de Directivă pentru societățile mijlocii.
Pentru a avea o imagine comparativă, potrivit reglementărilor naționale întocmesc un set complet de situații financiare societățile care depășesc limitele a două din următoarele trei criterii:
– total active: 3.650.000 euro;
– cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro;
– număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50
Statele membre pot permite întreprinderilor mici să întocmească bilanț prescurtat și întreprinderilor mici şi mijlocii să întocmească un cont de profit și pierdere prescurtat.
Directiva prescrie o structură minimală a notelor explicate cu informații solicitate tuturor entităților la care se adaugă informații suplimentare pentru entitățile situate în palierele superioare de mărime.
Există o flexibilitate maximă în stabilirea cerințelor de informare și a simplificărilor permise deoarece în cazurile în care directiva permite statelor membre să impună cerințe suplimentare, de exemplu, pentru întreprinderile mici, aceasta înseamnă că statele membre pot utiliza această opțiune integral sau parțial, impunând mai puțin decât permite opțiunea. În mod similar, în cazurile în care directiva permite statelor membre să utilizeze scutirea prevăzută, de exemplu, pentru întreprinderile mici, aceasta înseamnă că statele membre pot scuti astfel de întreprinderi integral sau parțial.
Societăţile mijlocii sunt acele societăţi care depăşesc criteriile pentru societăţile mici, dar care la data bilanţului nu depăşesc limitele a cel puţin două din următoarele trei criterii: total activ 20.000.000 euro, cifra de afaceri 40.000.000 euro, numărul mediu de salariaţi 250. Societăţile mari sunt cele care la data bilanţului depăşesc cel puţin două din următoare trei criterii: total activ 20.000.000 euro, cifra de afaceri 40.000.000 euro şi număr de salariaţi 250.
Statele Membre nu sunt obligate să definească categorii separate pentru întreprinderile mari şi pentru cele mijlocii dacă pentru întreprinderile mijlocii există aceleaşi cerinţe ca pentru întreprinderile mari.
Directiva stabileşte criterii de mărime şi pentru grupurile de societăţi:
|
Sume pe bază consolidată |
Grupuri mici |
Grupuri mijlocii |
Grupuri mari |
|
Total activ |
<4.000.000 euro (opţiune pentru Statele Membre de a creşte pragul la 6.000.000) |
<20.000.000 euro |
>20.000.000 euro |
|
Cifra de afaceri |
<8.000.000 euro (opţiune pentru Statele Membre de a creşte pragul la 12.000.000) |
<40.000.000 euro |
>40.000.000 euro |
|
Număr de salariaţi
|
<50 |
<250 |
>250 |
Potrivit Directivei grupurile mici sunt exceptate de la obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate şi un raport consolidat al administratorilor, cu excepţia cazului în care una dintre întreprinderile afiliate este o entitate de interes public. Statele membre pot excepta grupurile mijlocii de la obligaţia de a întocmi situaţii financiare consolidate şi un raport consolidat al administratorilor, cu excepţia cazului în care una dintre întreprinderile afiliate este o entitate de interes public. În România grupurile mici și o parte importantă a grupurilor mijlocii deja sunt deja scutite de cerința de întocmire a situațiilor consolidate deoarece potrivit legislației naționale o societate-mamă este scutită de la întocmirea situațiilor financiare anuale consolidate dacă, la data bilanțului consolidat, societățile comerciale care urmează să fie consolidate nu depășesc împreună, pe baza celor mai recente situații financiare anuale ale acestora, limitele a două dintre următoarele 3 criterii:
– total active: 17.520.000 euro;
– cifra de afaceri netă: 35.040.000 euro;
– număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 250
Principiile contabile enunțate de Directivă sunt: principiul continuității activității, permanența metodelor, prudența, contabilitatea de angajamente, necompensarea între elementele de active și datorii sau între elementele de venituri și cheltuieli și evaluarea separată a elementelor de active și datorii, prevalența economicului asupra juridicului, principiul costului istoric și principiul intangibilității bilanțului de deschidere. Directiva instituie posibilitatea abaterii de la cerințele sale referitoare la recunoaștere, evaluare, prezentare, publicare și consolidare atunci când efectele respectării lor sunt nesemnificative, dar permite Statelor Membre de a limita acțiunea acestei prevederi la cerințele de prezentare și de publicare.
Statele membre au posibilitatea de a scuti întreprinderile de la aplicarea principiului prevalenței economicului asupra juridicului. Considerăm însă că utilizarea acestei opțiuni ar afecta calitatea informației raportate și ar contraveni obiectivului federator al imaginii fidele. Observăm importanța acordată principiului prudenței. Directiva prevede că Statele Membre pot permite recunoașterea datoriilor previzibile și a pierderilor potențiale. Principiul intangibilității solicită ca bilanțul de deschidere să corespundă cu bilanțul de închidere. Cu toate acestea, statele membre pot impune ajustarea cifrei pentru exercițiul financiar precedent dacă sumele prezentate în situațiile financiare nu sunt comparabile. Dacă valorile nu sunt comparabile sau sunt ajustate, acest lucru se prezintă în notele la situațiile financiare, însoțit de explicații.
Utilizarea valorii juste
Ca excepție de la principiul costului istoric Statele membre pot permite sau impune evaluarea la valoarea justă a imobilizărilor. Utilizarea valorii juste este deja permisă pentru imobilizările corporale în reglementările naționale.
Statele membre pot permite sau impune tuturor întreprinderilor, sau oricărei categorii de întreprinderi, să evalueze instrumentele financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate, la valoarea justă sau să evalueze anumite categorii de active, altele decât instrumentele financiare la valoarea lor justă. Opțiunea statelor membre de a permite sau solicita evaluarea la valoarea justa poate fi utilizată la nivelul situațiilor financiare individuale sau al celor consolidate. Statele membre pot permite sau impune recunoaşterea, evaluarea şi prezentarea instrumentelor financiare in conformitate cu standardele internaţionale de contabilitate.
Utilizarea metodei punerii în echivalență la nivelul situațiilor financiare individuale
Statele membre pot permite sau impune contabilizarea intereselor de participare utilizând metoda punerii în echivalenţă în situațiile financiare individuale cu ajustarea acestei metode, în funcție de caracteristicile specifice ale acestor situații. Astfel cota parte din profit sau pierdere aferente interesului de participare poate fi recunoscută în contul de profit şi pierdere numai în măsura în care corespunde dividendelor deja primite sau a căror plată poate fi solicitată. Dacă profitul atribuit interesului de participare recunoscut în contul de profit şi pierdere depăşeşte valoarea dividendelor deja primite sau a căror plată poate fi solicitată, diferenţa se include într-o rezervă care nu poate fi distribuită acţionarilor.
Capitalizarea costurilor împrumuturilor
Statele Membre pot permite sau impune capitalizarea dobânzii aferente sumelor împrumutate pentru finanțarea producției de active fixe sau curente. Utilizarea acestei prevederi trebuie divulgată în notele explicative. Reglementările din România permit capitalizarea costurilor îndatorării.
Metodele de evaluare la ieșire a stocurilor și investițiilor
Statele Membre pot permite utilizarea metodelor FIFO, LIFO, costul mediu ponderat sau orice altă metodă care reflectă bunele practici. Aceste metode sunt utilizate conform reglementărilor naționale.
Amortizarea fondului comercial și a cheltuielilor de dezvoltare pe durate de utilizare stabilite de statele membre (între 5 și 10 ani)
Imobilizările necorporale sunt amortizate pe durata de viață utilă a acestora. În cazurile excepționale în care durata de utilizare a fondului comercial şi a cheltuielilor de dezvoltare nu poate fi estimată in mod credibil, aceste imobilizări se amortizează în cadrul unei perioade maxime stabilite de statul membru. Această perioadă maximă nu poate fi mai mică de cinci ani și mai mare de zece ani. In notele explicative la situațiile financiare se furnizează o explicație privind perioada de amortizare a fondului comercial.
Menținerea restricției de distribuire a rezultatelor care nu depășesc suma neamortizată a cheltuielilor de dezvoltare sau suma neamortizată a cheltuielilor de constituire
Această restricție este inclusă în OMFP 3055/2009.
Utilizarea metodei uniunii de interese pentru combinările de întreprinderi în cadrul unui grup (combinările sub control comun)
Statele membre pot permite sau impune ca valorile contabile ale acțiunilor sau părților sociale deținute în capitalul unei întreprinderi incluse în consolidare să fie compensate numai cu procentul de capital corespunzător, cu condiția ca întreprinderile care au realizat combinarea să fie controlate de aceeași parte, atât înainte, cât și după realizarea combinării, și ca acest control să nu fie tranzitoriu. Orice diferență rezultată se adaugă la rezervele consolidate sau se deduce din acestea, după caz. Mișcările rezultate în cadrul rezervelor, precum și denumirile și sediile sociale ale întreprinderilor în cauză sunt prezentate în notele explicative la situațiile financiare consolidate.
Prezentarea situațiilor financiare
Pentru prezentarea bilanțului Statele Membre pot solicita formatul orizontal, formatul vertical sau pot permite entităților să opteze între cele două formate de prezentare. Statele Membre pot permite sau impune clasificarea elementelor de active și datorii în curente și necurente cu condiția includerii tuturor elementelor solicitate în formatele prescrise de Directivă.
Pentru prezentarea contului de profit și pierdere Statele Membre pot prescrie unul din formatele prescrise de Directivă (cu cheltuielile clasificate după funcție sau după natură) sau posibilitatea de opțiune între cele două formate. Formatele de cont de profit și pierdere nu prevăd prezentarea separată a elementelor extraordinare (acestea se prezintă în notele explicative).Statele membre pot permite sau solicita tuturor entităților sau numai anumitor categorii de entități prezentarea unei situații a performanței (situația rezultatului global) cu condiția ca aceasta să conțină informațiile incluse în formatele prescrise de Directivă. Statele membre pot permite sau impune adaptarea structurii bilanțului și a contului de profit și pierdere pentru a include alocarea profitului sau acoperirea pierderii.
Notele explicative (structura minimală)
Notele se prezintă în ordinea prezentării elementelor din bilanţ şi contul de profit și pierdere.
În notele explicative toate întreprinderile prezintă, în plus față de informațiile cerute conform altor dispoziții ale Directivei următoarele:
– politicile contabile adoptate;
– dacă activele fixe sunt evaluate la valori reevaluate, un tabel care prezintă:
– mișcările rezervei din reevaluare în cursul exercițiului financiar, cu o explicație a tratamentului fiscal al elementelor pe care le conține, și
– valoarea contabilă în bilanț care ar fi fost recunoscută dacă activele fixe nu ar fi fost reevaluate;
– informații referitoare la instrumentele financiare şi/sau alte active care sunt evaluate la valoarea justă,
– valoarea totală a oricăror angajamente financiare, garanții sau active și datorii contingente neincluse în bilanț, indicând natura și forma oricărei garanții reale care a fost acordată; orice angajamente privind pensiile și întreprinderile afiliate sau asociate sunt prezentate separat;
– suma avansurilor și creditelor acordate membrilor organelor de administrație, de conducere și de supraveghere, cu indicarea ratelor dobânzii, a principalelor condiții și a oricăror sume restituite, amortizate sau la care s-a renunțat, precum și a angajamentelor asumate în numele acestora sub forma garanțiilor de orice fel, cu indicarea totalului pe fiecare categorie (mai puțin relevant pentru România având în vedere restricțiile impuse de Legea societăților comerciale);
– cuantumul și natura elementelor individuale de venituri sau de cheltuieli care au o mărime sau o incidență excepțională;
– sumele datorate de întreprindere care devin exigibile după o perioadă mai mare de cinci ani, precum și valoarea totală a datoriilor întreprinderii acoperite cu garanții reale depuse de aceasta, cu indicarea naturii și formei garanțiilor; și
– numărul mediu de angajați în cursul exercițiului financiar.
Statele Membre pot solicita de asemenea pentru societățile mici și următoarele informații:
– informații referitoare la elementele de imobilizări (prețul de achiziție, costul de producție sau valoarea justă la începutul exercițiului, creșterile, cedările și transferurile în cursul exercițiului, ajustările cumulate de valoare la începutul și la sfârșitul exercițiului, mișcările ajustărilor de valoare și suma capitalizată a dobânzii),
– denumirea și sediul social al întreprinderii care întocmește situațiile financiare consolidate ale celui mai mic grup de întreprinderi din care întreprinderea face parte în calitate de filială,
– natura și scopul comercial ale angajamentelor întreprinderii care nu sunt incluse în bilanț,
– natura şi efectele financiare ale evenimentelor semnificative care apar ulterior datei bilanțului și care nu sunt reflectate în contul de profit și pierdere sau în bilanț ; și
– tranzacțiilor cu părți afiliate la prezentarea tranzacțiilor încheiate cu: deținătorii unui interes de participare în întreprindere; întreprinderile în care întreprinderea însăși deține un interes de participare; și membrii organului administrativ, de conducere sau de supraveghere al întreprinderii.
Pentru întreprinderile mijlocii și mari precum și pentru entitățile de interes public sunt solicitate cerințe suplimentare. Informațiile referitoare la societățile asociate și tranzacțiile cu părțile afiliate pot fi simplificate în conformitate cu prevederile Directivei.
Informații suplimentare referitoare la defalcarea cifrei de afaceri cifra de afaceri netă, pe segmente de activități și pe piețe geografice și la onorariile auditorilor sunt solicitate pentru întreprinderile mari și cele de interes public.
Directiva prezintă structura raportului administratorilor. Statele membre pot scuti întreprinderile mici de a întocmi raportul administratorilor cu condiția ca informațiile referitoare la tranzacțiile cu acțiuni proptii să fie prezentate în notele explicative. Statele membre pot scuti întreprinderile mici și mijlocii de a prezenta informațiile nefinanciare. Pentru entitățile cotate este solicitată în continuare prezentarea declarației privind guvernanța corporativă. Directiva acordă o mai mare importanță acestei declarații deoarece prescrie responsabilitatea conducerii pentru aceasta, iar auditorul verifică dacă elementele solicitate în declarație sunt prezentate.
Scutiri pentru microîntreprinderi
Statele membre pot scuti microîntreprinderile de toate sau de oricare dintre obligațiile următoare:
– prezentarea cheltuielilor și veniturilor înregistrate în avans precum și a veniturilor de primit (creanțe) și a cheltuielilor de plătit (datorii). Dacă utilizează această opțiune statele membre pot scuti entitățile de la aplicarea contabilității de angajamente pentru alte cheltuieli.
– elaborarea notelor explicative. Chiar dacă se utilizează această opțiune, Directiva solicită prezentarea la sfârșitul bilanțului a valorii totale a oricăror angajamente financiare, garanții sau active și datorii contingente neincluse în bilanț, indicând natura și forma oricărei garanții reale care a fost acordată și informațiile solicitate de Directiva 2012/30/UE privind tranzacțiile cu acțiuni proprii.
– întocmirea unui raport al administratorilor cu condiția ca informațiile solicitate de Directiva 2012/30/UE privind tranzacțiile cu acțiuni proprii să fie prezentate la sfârșitul bilanțului.
– publicarea situațiilor financiare anuale cu condiția ca bilanțul să fie depus la cel puțin o autoritate competentă desemnată de statul membru în cauză. În cazul în care autoritatea competentă nu coincide cu registrul central, registrul comercial sau registrul societăților, autoritatea competentă are obligația de a furniza registrului informațiile depuse.
Statele membre pot permite microîntreprinderilor:
– să elaboreze numai un bilanț prescurtat,
– să elaboreze numai un cont prescurtat de profit și pierdere cu o listă minimă de elemente prescrisă de Directivă,
Dacă utilizează această opțiune Statele Membre nu pot solicita sau permite utilizarea valorii juste pentru instrumente financiare și alte active. Aceste derogări nu sunt permise pentru societățile de investiții sau holdingurile financiare.
Simplificări pentru întreprinderile mici şi mijlociii
Statele membre pot permite întreprinderilor mici sa întocmească un bilanț prescurtat.
Statele membre pot permite întreprinderilor mici şi mijlocii să întocmească un cont de profit şi pierdere prescurtat.
Raportul privind plățile către guverne
Pentru a asigura o mai mare transparenţă a plăţilor efectuate către guverne, întreprinderile mari şi entităţile de interes public care își desfăşoară activitatea în industria extractivă sau în sectorul exploatării pădurilor primare ar trebui să prezinte plăţile semnificative efectuate către guvernele ţărilor în care îşi desfăşoară activitatea, într-un raport separat, anual. Nu este necesar ca o plată, indiferent dacă este plată unică sau o serie de plăți conexe, să fie luată în considerare în raport dacă este mai mică de 100 000 EUR în cursul unui exercițiu financiar. Statele membre impun întreprinderilor mari și entităților de interes public active în industria extractivă sau în sectorul exploatării pădurilor primare, care intră sub incidența dreptului lor intern, obligația de a întocmi un raport consolidat asupra plăților efectuate către guverne dacă, în calitate de societăți-mamă, au obligația de a întocmi situații financiare consolidate.
Statele membre sunt puternic încurajate să dezvolte sisteme de publicare electronice care să le permită întreprinderilor să prezinte date contabile, inclusiv situațiile financiare statutare, o singură dată și într-o formă care să permită mai multor utilizatori să le acceseze și să le utilizeze cu ușurință. În legătură cu raportarea situațiilor financiare, Comisia este încurajată să studieze modalitățile de realizare a unui format electronic armonizat. Aceste sisteme nu ar trebui însă să fie împovărătoare pentru întreprinderile mici și mijlocii.
În 2011 Comisia Europeană a emis o propunere de Directivă de modificare a Directivei 2004/109/CE privind armonizarea obligațiilor de transparență pentru emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată (Directiva privind Transparența), a Directivei 2003/71/CE privind prospectul care trebuie publicat in cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare și a Directivei 2007/14/CE. Propunerea a primit aprobarea din partea Parlamentului și a Consiliului Europei pe 12 iunie 2013 urmând a fi publicată în Jurnalul Oficial în luna iulie. Vom sintetiza în cele ce urmează principalele modificări prefigurate:
– alegerea statului membru de origine pentru emitenții dintr-o țară terță (asigurarea coerenței între Directiva 2004/109/CE și Directiva 2003/71/CE in ceea ce privește definiția statului membru de origine),
– eliminarea obligației de publicare a rapoartelor trimestriale,
– extinderea definiției instrumentelor financiare supuse cerinței de notificare,
– armonizarea cerințelor de notificare pentru deținerile importante,
– raportarea plăților către guverne,
– stocarea informațiilor reglementate,
– cerințe privind sancțiunile și investigațiile.
Pentru a reduce costurile administrative ale cotării pe o piață reglementată cerința de publicare a rapoartelor intermediare trimestriale este eliminată pentru toate societățile cotate. Emitenții pot continua să publice astfel de informații în cazul în care există o cerere puternică din partea investitorilor. Raportul semestrial trebuie să fie pus la dispoziţia publicului, în termen de cel mult 3 luni (față de 2 luni anterior) de la încheierea perioadei de raportare. Pentru a ține cont de inovațiile financiare și pentru ca emitenții și investitorii să cunoască în întregime structura proprietății societății, definiția instrumentului financiar a fost extinsă pentru a include toate instrumentele care au un efect economic similar deținerii de acțiuni și drepturilor de a dobândi acțiuni, indiferent dacă acestea conferă sau nu dreptul la decontare fizică. În prezent, Directiva privind transparența nu impune notificarea anumitor tipuri de instrumente financiare care nu conferă dreptul de a dobândi drepturi de vot, dar care pot fi folosite pentru a acumula în secret participații în societăți cotate, fără a fi publicate pe piață. Accesul la informații financiare referitoare la societățile cotate la nivel paneuropean este în prezent anevoios: pentru a căuta informații, părțile interesate trebuie să acceseze 27 de baze de date naționale diferite. Pentru a facilita accesul transfrontalier la informațiile reglementate, rețeaua actuală de mecanisme de stocare oficial desemnate trebuie îmbunătățită. Directiva prevede delegarea de competențe suplimentare Comisiei Europene în acest sens, în special în ceea ce privește accesul la informațiile reglementate la nivelul Uniunii. Se dorește ca începând cu 1 ianuarie 2020, toate rapoartele financiare anuale să se întocmească intr-un format de raportare electronic unic, cu condiția ca ESMA să fi realizat o analiză cost-beneficiu. Pentru a asigura un cadru mai bun de aplicare a dispozițiilor directivei, competențele de sancționare ale autorităților competente au fost îmbunătățite.
Nu am avut în vedere o prezentare exhaustivă a prevederilor celor două directive. Am urmărit doar lansarea unor teme de dezbatere privind posibilitățile oferite de cele două directive și alternativele de implementare a acestora în legislația națională pentru a răspunde obiectivelor legate de reducerea costurilor și nevoia de transparență a mediului de afaceri.
Pentru a vizualiza textele adoptate în limba română, vă rugăm să accesați linkurile de mai jos:
Directiva de Contabilitate
Directiva pentru Transparență
Autori:
Lect. univ. dr.Ștefan Bunea, director al Institutului Naţional de Dezvoltare Profesională Continuă – INDPC, CECCAR, coordonator al grupei de lucru CECCAR Legislație în domeniul fiscal și contabil
Lect. univ. dr. Mădălina Gîrbină, consilier în cadrul Institutului Naţional de Dezvoltare Profesională Continuă – INDPC, CECCAR, coordonator al grupei de lucru CECCAR Legislație în domeniul fiscal și contabil