Modificări ale Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară

Companiile care aplică Standardele Internaţionale de Raportare Financiară trebuie să urmărească la fiecare dată de raportare modificările standardelor (IAS şi IFRS), ale interpretărilor (SIC şi IFRIC), precum şi standardele (IFRS) şi interpretările (IFRIC) noi pentru a reflecta politicile contabile prescrise de acestea în situaţiile financiare sau pentru a răspunde cerinţelor de informare solicitate de IAS 8 pentru aplicarea iniţială a unui standard sau pentru standardele sau interpretările noi care au fost emise, dar care nu sunt încă în vigoare. Pornind de la aceste cerinţe de informare, companiile vor trebui să dezvolte în situaţiile financiare întocmite pentru exerciţiul 2012 o discuţie referitoare la impactul standardelor şi interpretărilor noi intrate în vigoare, precum şi al standardelor şi interpretărilor emise, dar care nu au intrat încă în vigoare asupra politicilor contabile utilizate şi a sumelor prezentate.

Pentru toate aceste modificări, entităţile vor trebui să respecte cerinţele de prezentare a informaţiilor solicitate de IAS 8.28 care precizează „ Când aplicarea iniţială a unui standard sau a unei interpretări are un efect asupra perioadei curente sau asupra oricărei alte perioade anterioare [..] sau ar putea avea un efect asupra perioadelor viitoare, entitatea trebuie să prezinte:

(a) titlul standardului sau al interpretării,

(b) faptul că schimbarea politicii contabile este făcută în conformitate cu prevederile tranzitorii ale standardului sau interpretării, dacă este cazul

(c) natura schimbării de politică,

(d) dacă este cazul, o descriere a prevederilor tranzitorii,

(e) prevederile tranzitorii care ar putea avea un efect asupra perioadelor viitoare,

(f) valoarea ajustării pentru perioada curentă şi pentru fiecare perioadă anterioară prezentată, în măsura în care este posibil,

(i) pentru fiecare post afectat;

şi (ii) dacă IAS 33 “Rezultatul pe acţiune” se aplică entităţii, pentru rezultatele de bază şi diluate pe acţiune;

(g) suma ajustării aferente perioadelor anterioare celor prezentate în situaţiile financiare, în măsura în care este posibil; şi

(h) dacă aplicarea retroactivă este imposibilă pentru o anumită perioadă anterioară, sau pentru perioadele anterioare prezentate, circumstanţele care au condus la existenţa acelei condiţii şi o descriere a modului în care şi a momentului din care a fost aplicată modificarea de politică contabilă. „

Amendamente la IFRS 7 Instrumente financiare: informaţii de furnizat

Solicită prezentarea de informaţii suplimentare pentru activele financiare transferate care au fost derecunoscute integral, dar în care s-a menţinut o implicare continuă (nu au fost transferate riscurile şi avantajele semnificative şi s-a reţinut controlul asupra acestora) sau când nu au fost derecunoscute integral. Permite utilizatorilor să înţeleagă efectul unor transferuri de active financiare (de exemplu, securitizări) şi al unor riscuri care rămân la entitatea care a transferat activele Aplicarea anticipată este permisă. Nu este necesară prezentarea de informaţii comparative pentru exerciţiile anterioare datei de aplicare.

Pentru activele financiare care sunt derecunoscute în totalitate, dar în care entitatea menţine o implicare continuă, amendamentele la IFRS 7 solicită prezentarea unor informaţii cum ar fi: valoarea contabilă a activelor şi datoriilor recunoscute în bilanţ reprezentând implicarea continuă a entităţii şi valoarea lor justă, o estimare a expunerii maxime la pierderi determinate de implicarea continuă (inclusiv o descriere a modului în care această expunere a fost calculată) şi a fluxurilor totale neactualizate de numerar care ar putea fi necesare pentru a răscumpăra activele financiare derecunoscute sau a altor sume datorate cesionarului pentru activele derecunoscute, împreună cu o analiză a scadenţei fluxurilor de numerar respective. În cazul în care o entitate are mai mult decât un singur tip de implicare continuă în active similare derecunoscute, informaţiile pot fi agregate.

Amendamentele la IFRS 7 prevăd şi prezentarea de informaţii calitative. Acestea includ o descriere a modului în care entitatea gestionează riscul aferent implicării sale continue, indiferent dacă este obligată să suporte pierderi înainte de alte părţi, precum şi o descriere a factorilor care declanşează obligaţiile de a oferi sprijin financiar sau de răscumpăra activele financiare derecunoscute. O entitate are, de asemenea, obligaţia de a divulga câştigurile sau pierderile recunoscute la data derecunoaşterii activelor, precum şi orice venituri şi cheltuieli recunoscute din implicarea continuă (de exemplu, modificările în valoarea justă a instrumentelor financiare derivate), atât în perioada raportată cât şi cumulativ.

Pentru activele financiare care nu sunt derecunoscute în totalitate, entitatea va fi obligată să dezvăluie, pe fiecare clasă de active:

• natura activelor,
• natura riscurilor şi beneficiilor la care entitatea rămâne expusă,
• atunci când entitatea continuă să recunoască toate activele transferate, valorile contabile ale activelor transferate, precum şi orice datorii asociate,
• atunci când entitatea continuă să recunoască activele în măsura implicării sale continue, valoarea contabilă totală a activelor iniţiale înainte de transfer, valoarea contabilă a activelor pe care entitatea continuă să le recunoască şi valoarea contabilă a datoriilor asociate,
• o descriere a naturii relaţiei dintre activele şi datoriile asociate (inclusiv orice restricţii privind utilizarea de către entitate a activelor).

Aplicare

O entitate trebuie să aplice respectivele modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2011 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică modificările de la o dată anterioară, entitatea trebuie să prezinte acest fapt. O entitate nu trebuie să prezinte informaţiile cerute de aceste modificări pentru perioadele prezentate care încep înaintea datei aplicării iniţiale a modificărilor.

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2011:305:0016:01:RO:HTML

IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată – Hiperinflaţie gravă şi eliminarea datelor fixe pentru entităţile care adoptă pentru prima dată IFRS (amendamente la IFRS 1)

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS trebuie să aplice prospectiv dispoziţiile privind derecunoaşterea din IAS 39 Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare pentru tranzacţiile efectuate la sau după data trecerii la IFRS (înainte era o dată fixă-1 ianuarie 2004). De exemplu, dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS a derecunoscut activele financiare nederivate sau datoriile financiare nederivate în conformitate cu reglementările contabile anterioare ca urmare a unei tranzacţii efectuate înainte de data trecerii la IFRS, aceasta nu trebuie să recunoască acele active şi datorii în conformitate cu IFRS (cu excepţia cazului în care acestea se califică pentru recunoaştere ca rezultat al unei tranzacţii sau al unui eveniment ulterior).

Dacă o entitate are o monedă funcţională care a fost sau este moneda unei economii hiperinflaţioniste, aceasta trebuie să stabilească dacă moneda a fost afectată de hiperinflaţie severă anterior datei trecerii la IFRS. Această dispoziţie este aplicabilă entităţilor care adoptă pentru prima dată IFRS, dar şi celor care au aplicat anterior IFRS.

Moneda unei economii hiperinflaţioniste este afectată de hiperinflaţie severă dacă îndeplineşte cumulativ următoarele caracteristici:

(a) nu există un indice general fiabil al preţurilor disponibil tuturor entităţilor care efectuează tranzacţii sau au solduri în moneda respectivă,

(b) nu există convertibilitate între moneda respectivă şi o valută relativ stabilă.

Atunci când data trecerii la IFRS a unei entităţi este data normalizării monedei funcţionale sau o dată ulterioară acesteia, o entitate poate să aleagă să evalueze la valoarea justă, la data trecerii la IFRS, toate activele şi datoriile deţinute anterior datei normalizării monedei funcţionale. Entitatea poate utiliza acea valoare justă drept cost prezumat al acelor active şi datorii în bilanţul de deschidere în conformitate cu IFRS. Dacă o entitate alege să evalueze activele şi datoriile la valoarea justă şi să utilizeze valoarea justă drept cost prezumat în bilanţul de deschidere în conformitate cu IFRS din motive de hiperinflaţie severă, ea va prezenta în primele situaţii financiare IFRS motivaţia pentru care a avut şi apoi a încetat să mai aibă o monedă funcţională cu următoarele caracteristici:

(a) nu există un indice general fiabil al preţurilor disponibil tuturor entităţilor care efectuează tranzacţii sau au solduri în moneda respectivă.

(b) nu există convertibilitate între moneda respectivă şi o valută relativ stabilă.

Aplicare

Amendamentul se aplică cel puţin de la data debutului primului execiţiu financiar care începe la data intrării în vigoare a Regulamentului sau la o dată ulterioară (a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial-29.12.2012).

Regulamentul CEE No 1255/2012

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2012:360:0078:0144:RO:PDF

La 16 iunie 2011, Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB) a publicat Amendamentele la IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare – Prezentarea componentelor altor elemente ale rezultatului global şi la IAS 19 Beneficiile angajaţilor.

Obiectivul amendamentelor la IAS 1 este de a face mai clară prezentarea unor componente de alte elemente ale rezultatului global şi de a-i ajuta pe utilizatorii situaţiilor financiare să facă distincţia între componentele altor elemente ale rezultatului global care pot fi ulterior reclasificate (reciclate) în contul de profit şi pierdere şi cele care nu pot fi niciodată reclasificate în contul de profit şi pierdere.

În baza acestor amendamente secţiunea de alte elemente ale rezultatului global trebuie să prezinte posturi pentru alte elemente ale rezultatului global clasificate după natura lor şi grupate în:

(a) elemente care nu sunt reclasificate ulterior în contul de profit şi pierdere (reciclate); şi

(b) elemente care sunt reclasificate ulterior în contul de profit şi pierdere atunci când sunt îndeplinite anumite condiţii specifice.

Exemple de alte elemente de rezultat global care pot fi reclasificate în contul de profit şi pierdere:

câştiguri şi pierderi din conversia situaţiilor financiare ale unei operaţii în străinătate (IAS 21) (contabilizate cu ajutorul contului 1033 în OMFP 1286/2012),
partea eficientă a câştigurilor şi pierderilor aferente instrumentelor de acoperire în cazul relaţiilor de acoperire a fluxurilor de numerar (contabilízate cu ajutorul contului 1037 conform OMFP 1286/2012),
diferenţe din modificarea valorii juste a activelor financiare disponibile în vederea vânzări conform IAS 39 (contabilízate cu ajutorul contului 1035 conform OMFP 1286/2012).

Exemple de alte elemente de rezultat global care nu pot fi reclasificate în contul de profit şi pierdere:

surplusul din reevaluare (IAS 16 şi IAS 38),
câştiguri şi pierderi actuariale din planuri de beneficii determinate (IAS 19.93A).

De asemenea, efectul fiscal trebuie prezentat separat pe fiecare categorie în parte.

NOTĂ

OMFP 1690/2012 prevede că „Impozitul pe profit care, potrivit IAS 12, se recunoaste in alte elemente ale rezultatului global, definite astfel potrivit prevederilor IFRS, se evidentiaza in contul 1034 Impozit pe profit curent si impozit pe profit amanat recunoscute pe seama capitalurilor proprii, urmarindu-se distinct impozitul pe profit curent si impozitul pe profit amânat.

O entitate poate prezenta ajustările de reclasificare (sumele recilate în contul de profit şi pierdere) în situaţia rezultatului global sau în note. Dacă ajustările de reclasificare sunt prezentate în note entitatea prezintă alte elemente de rezultat global după orice ajustări de reclasificare aferente.

Modificarea IAS 1 a produs amendamente ale standardelor IFRS 1, IFRS 5, IFRS 7, IAS 12, IAS 20, IAS 21, IAS 32, IAS 33 şi IAS 34.

Pentru a fi în conformitate cu IAS 1, primele situaţii financiare IFRS ale unei entităţi trebuie să includă cel puţin trei situaţii ale poziţiei financiare, două situaţii ale rezultatului global, două conturi de profit şi pierdere (dacă sunt prezentate), două situaţii ale fluxurilor de trezorerie şi două situaţii ale modificărilor capitalurilor proprii şi notele aferente, inclusiv informaţii comparative.

Dacă o entitate prezintă contul de profit şi pierdere ca o situaţie distinctă, aşa cum se prevede în IAS 1 (modificat în 2011), o secţiune referitoare la activităţile întrerupte este prezentată în acea situaţie (IFRS 5).

IFRS 7 Pentru evaluările la valoarea justă recunoscute în situaţia poziţiei financiare, o entitate trebuie să prezinte pentru fiecare clasă de instrumente financiare:

…

(c) pentru evaluările la valoarea justă de la nivelul 3 din ierarhia valorii juste, o reconciliere de la soldurile de deschidere la soldurile de închidere, prezentând separat modificările din timpul perioadei atribuibile:

(i) câştigurilor sau pierderilor totale recunoscute în timpul perioadei şi o descriere a postului în care sunt incluse în situaţia rezultatului global,

…

(d) valoarea părţii din câştigurile sau pierderile totale de mai sus atribuibilă activelor şi datoriilor deţinute la sfârşitul perioadei de raportare şi o descriere a postului în care acele câştiguri sau pierderi sunt prezentate în situaţia rezultatului global.

Cheltuiala cu impozitul (venitul din impozitul) aferent(ă) profitului sau pierderii rezultat(e) din activităţile curente trebuie prezentat(ă) ca parte a situaţiei rezultatului global.

Subvenţiile privind veniturile (subvenţiile din exploatare) sunt prezentate ca parte a contului de profit şi pierdere, fie separat, fie în cadrul unei rubrici generale cum ar fi „Alte venituri”. Alternativ, ele pot fi deduse din cheltuielile aferente.

Elementele de rezultat global şi poziţia financiară ale unei entităţi a cărei monedă funcţională nu este moneda unei economii hiperinflaţioniste trebuie convertite într-o monedă de prezentare diferită, utilizându-se următoarele proceduri:

…

(b) elementele componente ale rezultatului global (adică, inclusiv cifrele comparative) trebuie convertite la cursul de schimb valutar de la data tranzacţiei.

Dividendele clasificate ca cheltuieli pot fi prezentate în situaţia rezultatului global fie împreună cu dobânzile aferente altor datorii, fie ca element separat. Prezentarea dobânzilor şi a dividendelor este supusă dispoziţiilor IAS 32, IAS 1 şi IFRS 7. În unele situaţii, din cauza diferenţelor dintre dobânzi şi dividende în ceea ce priveşte aspecte cum ar fi deductibilitatea fiscală, este preferabilă prezentarea lor separată în situaţia rezultatului global. Prezentarea efectelor fiscale se realizează în conformitate cu IAS 12.

Dacă o entitate prezintă contul de profit şi pierdere ca o situaţie distinctă, entitatea prezintă rezultatul pe acţiune numai în acea situaţie distinctă.

Dacă o entitate prezintă contul de profit şi pierdere ca o situaţie distinctă, entitatea prezintă rezultatul pe acţiune de bază şi diluat în acea situaţie distinctă.

Dacă o entitate prezintă contul de profit şi pierdere ca o situaţie distinctă, entitatea prezintă rezultatul pe acţiune de bază şi diluat pentru activităţile întrerupte în acea situaţie distinctă sau în note.

Aplicare

Societăţile aplică amendamentele la IAS 1 şi cele implicate de acesta cel târziu de la data începerii primului lor exerciţiu financiar care debutează la 1 iulie 2012 sau ulterior.

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2012:146:0001:01:RO:HTML

Amendamentele la IAS 19 sunt destinate să-i ajute pe utilizatorii situaţiilor financiare să înţeleagă mai bine cum afectează planurile de pensii cu beneficii determinate poziţia financiară, performanţele financiare şi fluxurile de trezorerie ale unei entităţi.

Principalele amendamente constau în:

-recunoaşterea câştigurilor şi pierderilor actuariale în alte elemente de rezultat global (potrivit versiunii anterioare existau trei opţiuni pentru recunoaşterea acestor câştiguri şi pierderi: recunoaşterea imediată în alte elemente de rezultat global, recunoaşterea imediată în contul de profit şi pierdere şi metoda coridorului ce presupunea amânarea recunoaşterii în contul de profit şi pierdere).

-rentabilităţile aşteptate ale activelor planului nu vor mai fi recunoscute în contul de profit şi pierdere. Acestea vor fi înlocuite cu recunoaşterea unui venit din dobânzi care este calculat folosind rata de actualizare utilizată pentru evaluarea datoriei.

-costul serviciului anterior nu va mai fi amânat şi recunoscut în perioada de câştigare a drepturilor, ci va fi recunoscut la prima din următoarele două date: data la care are loc amendamentul sau întreruperea planului sau data la care entitatea recunoaşte costurile de restructurare sau închereie asociate.

Aplicare

Societăţile aplică amendamentele la IAS 19 cel târziu de la data începerii primului lor exerciţiu financiar care debutează la 1 ianuarie 2013 sau ulterior.

La 16 decembrie 2011, Consiliul pentru standardele internaţionale de contabilitate (IASB) a publicat amendamente la Standardul Internaţional de Raportare Financiară (IFRS) 7 Instrumente financiare: Informaţii de furnizat – Compensarea activelor financiare şi a datoriilor financiare şi la Standardul Internaţional de Contabilitate (IAS) 32 Instrumente financiare: Prezentare – Compensarea activelor financiare şi a datoriilor financiare. Scopul amendamentului la IFRS 7 este de a solicita furnizarea unor informaţii cantitative suplimentare, astfel încât utilizatorii să poată efectua o mai bună comparare şi reconciliere a informaţiilor furnizate conform IFRS şi conform Principiilor Contabile General Acceptate (Generally Accepted Accounting Principles – GAAP) din Statele Unite ale Americii. În plus, IASB a modificat IAS 32 pentru a oferi îndrumări suplimentare în vederea reducerii inconsecvenţelor în aplicarea standardului în practică.

Aplicare

Amendamentele la IFRS 7 se aplică de la data începerii primului exerciţiu financiar care debutează la 1 ianuarie 2013 sau ulterior.

Amendamentele la IAS 32 se aplică de la data începerii primului lor exerciţiu financiar care debutează la 1 ianuarie 2014 sau ulterior.

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2012:360:0145:0152:RO:PDF

IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă

IFRS 13 este rezultatul eforturilor comune ale IASB şi FASB de a dezvolta un cadru convergent privind evaluarea la valoarea justă.IFRS 13 defineşte valoarea justă, oferă îndrumări cu privire la modul în care se determină valoarea justă şi solicită prezentări de informaţii referitoare la valoarea justă. IFRS 13 nu modifică cerinţele privind elementele care ar trebui să fie evaluate sau prezentate la valoarea justă.

Cu unele excepţii, standardul impune entităţilor să clasifice aceste evaluări într-o „ierarhie a valorii juste”, bazată pe natura intrărilor:

Nivelul 1 – preţurile cotate pe pieţele active pentru active sau datorii identice pe care entitatea le poate accesa la data evaluării.

Nivelul 2 – intrări, altele decât preţurile cotate pe piaţă ce sunt incluse în nivelul 1 care sunt observabile pentru activ sau datorie, fie direct, fie indirect.

Nivelul 3 – intrări neobservabile pentru activ sau datorie.

Entităţile au obligaţia să prezinte informaţii diferite, în funcţie de natura evaluării la valoarea justă (de exemplu, dacă acesta este recunoscută în situaţiile financiare sau pur şi simplu doar prezentată), precum şi nivelul în care este clasificată.

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2012:360:0078:0144:RO:PDF

Aplicare

Se aplică pentru exerciţiile care încep cu 1 ianuarie 2013 sau la o data ulterioară. Aplicarea anticipată este permisă.

IASB a elaborat un material educaţional privind evaluarea la valoarea justă a instrumentelor de capital necotate.

http://www.ifrs.org/Use-around-the-world/Education/FVM/Documents/EducationFairvaluemeasurement.pdf

IFRIC 20 Costuri de descopertă în etapa de producţie a unei mine de suprafaţă

IFRIC 20 clarifică situaţiile în care cheltuielile de descopertare pot conduce la recunoaşterea unui activ şi cum este acesta evaluat la recunoaşterea iniţială şi ulterior.

În etapa de dezvoltare a minei (înainte de începerea producţiei), costurile de descopertă sunt capitalizate de obicei în cadrul costurilor amortizabile de construcţie şi dezvoltare a minei. În momentul în care începe producţia, aceste costuri capitalizate sunt amortizate sistematic, de obicei, prin metoda unităţilor de producţie.

O entitate minieră poate continua să îndepărteze pământul extras şi, astfel, să suporte costuri de descopertă şi în etapa de producţie a minei. În măsura în care beneficiul din activitatea de descopertă este realizat sub forma stocurilor produse, entitatea trebuie să contabilizeze costurile aferente acelei activităţi de descopertă în conformitate cu IAS 2 Stocuri. În măsura în care beneficiul îl constituie accesul îmbunătăţit la minereu, entitatea trebuie să recunoască aceste costuri ca un activ imobilizat dacă:

(a) este probabil ca beneficiul economic viitor asociat activităţii de descopertă să revină entităţii;

(b) entitatea poate identifica componenta la care accesul a cunoscut o îmbunătăţire; şi

Clasificarea activului aferent activităţii de descopertă ca imobilizare corporală sau necorporală este identică cu clasificarea activului existent. Cu alte cuvinte, entitatea trebuie să clasifice activul aferent activităţii de descopertă ca imobilizare corporală sau necorporală, în funcţie de tipul activului existent.

Aplicare

O entitate trebuie să aplice IFRIC 20 pentru perioadele anuale care încep la 01 ianuarie 2013 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. În cazul în care o entitate aplică IFRIC 20 pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să prezinte acest fapt.

Impozitul amânat: Recuperarea activelor suport (Amendamente la IAS 12)

Amendamentul introduce prezumţia că recuperarea valorii contabile a unui activ evaluat folosind modelul valorii juste din IAS 40 Investiţii imobiliare va avea loc,în mod normal, prin vânzare.

Prezumţia este respinsă dacă investiţia imobiliară este amortizabilă şi este deţinută în cadrul unui model de afaceri care urmăreşte mai degrabă consumarea substanţială a tuturor beneficiilor economice încorporate în investiţia imobiliară în timp, şi nu prin vânzare.

Ca urmare a acestor modificări interpretarea SIC-21 Impozitul pe profit – Recuperarea activelor neamortizabile reevaluate nu se mai aplică proprietăţilor imobiliare evaluate la valoarea justă. Prevederile anterior conţinute în SIC-21 au fost incluse în IAS 12.

Aplicare

Societăţile aplică amendamentul la IAS 12 cel târziu de la data începerii primului lor exerciţiu financiar care debutează la sau după data intrării în vigoare a regulamentului european prin care a fost adoptat.

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2012:360:0078:0144:RO:PDF

IAS 27Situaţii financiare individuale (2011)

Versiunea revizuită a IAS 27 tratează doar aspecte legate de contabilizarea investiţiilor în filiale, societăţi asociate şi asocieri în participaţie în situaţiile financiare individuale ale societăţii mamă. Cerinţele legate de consolidare se regăsesc în IFRS 10 Situaţii financiare consolidate..

Entităţile care adoptă voluntar acest standard înainte de intrarea în vigoare trebuie să adopte toate cele cinci standarde legate de consolidare şi anume: IFRS 10 Situaţii financiare consolidate, IFRS 11 Acorduri comune, IFRS 12 Prezentarea informaţiilor privind interesele în alte entităţi şi IAS 28 nvestiţii în societăţi asociate şi asocieri în participaţie (2011).

Entităţile aplică IFRS 10, IFRS 11, IFRS 12, IAS 27 revizuit, IAS 28 revizuit şi modificările care decurg din acestea, cel mai târziu de la data începerii primului lor exerciţiu financiar care debutează la 1 ianuarie 2014 sau ulterior.

Regulamentul CEE No 1254/2012

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2012:360:0001:0077:RO:PDF

IAS 28 Investiţii în societăţi asociate şi asocieri în participaţie (2011)

Acest standard care abrogă vechiul standard IAS 28 Investiţii în entităţi asociate prescrie tratamentul contabil aplicabil investiţiilor în societăţi asociate şi stabileşte cerinţe pentru aplicarea metodei punerii în echivalenţă în cazul investiţiilor în entităţile asociate şi asocierile în participaţie. IAS 28 a fost revizuit pentru a include aplicarea metodei punerii în echivalenţă pentru asocieri în participaţie.

Standardul defineşte „influenţa semnificativă” şi oferă îndrumări cu privire la modul în care se aplică metoda punerii în echivalenţă (inclusiv scutiri de la aplicarea metodei punerii în echivalenţă ). El conţine, de asemenea, precizări privind modul în care trebuie testate pentru depreciere investiţiile în entităţile asociate şi asocierile în participaţie.

Regulamentul CEE No 1254/2012

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2012:360:0001:0077:RO:PDF

IFRS 10 Situaţii financiare consolidate

Solicită unei societăţi mame să prezinte situaţii financiare consolidate şi înlocuieşte cerinţele incluse anterior în IAS 27 Situaţii financiare consolidate şi individuale şi SIC-12 Consolidare – Entităţi cu scop special.

Standardul defineşte conceptul de control şi stabileşte principiile pentru elaborarea situaţiilor financiare consolidate.

Standardul introduce un model de consolidare bazat pe control aplicabil tuturor entităţilor (inclusiv celor care sunt controlate prin intermediul drepturilor de vot ale investitorilor sau prin alte aranjamente contractuale cum se întâmplă în cazul unor”entităţi cu scop special”).

Conform IFRS 10, există o relaţie de control dacă un investitor are:
-putere asupra entităţii în care a investit
-expunere sau drepturi la randamente variabile din implicarea sa în entitatea în care a investit şi
-capacitatea de a utiliza puterea sa asupra entităţii în care a investit pentru a afecta valoarea acestor randamente.

IFRS 11 va înlocui IAS 31 şi SIC 13. IFRS 12 conţine cerinţe informaţionale pentru entităţile care au investiţii în filiale, asocieri în participaţie, societăţi asociate şi entităţi structurate neconsolidate pentru a permite utilizatorilor să înţeleagă natura, riscurile asociate acestor investiţii şi impactul lor asupra poziţiei financiare, performanţei şi fluxurilor de trezorerie.

Regulamentul CEE No 1254/2012

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2012:360:0001:0077:RO:PDF

Au fost emise de IASB fără a fi aprobate la nivelul Uniunii Europene următoarele amendamente:

Împrumuturi guvernamentale (amendamente la IFRS 1)

Modifică IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară pentru a aborda modul în care sunt contabilizate împrumuturile guvernamentale contractate cu o rată a dobânzii sub cea de pe piaţă la data trecerii la IFRS. La data trecerii la IFRS o entitate aplică prevederile IAS 32 pentru a clasifica un împrumut ca datorie sau capital propriu. Entitatea va considera valoarea contabilă a împrumutului determinată conform reglementărilor contabile anterioare drept valoare la data trecerii la IFRS. După data trecerii la IFRS va utiliza IAS 39 pentru evaluarea împrumutului. Pentru împrumuturile contractate după data trecerii la IFRS va utiliza prevederile IAS 20.

Ciclul îmbunătăţirilor anuale 2009-2011

Au fost aduse clarificări la următoarele standarde:

IFRS 1

Aplicarea repetată a IFRS 1. O entitate poate aplica IFRS 1 dacă cele mai recente situaţii financiare ale sale nu au conţinut o declaraţie explicită şi fără rezerve de conformitate cu IFRS, chiar dacă entitatea a aplicat IFRS 1 în trecut.

O entitate care nu alege să aplice IFRS 1 trebuie să se aplice IFRS retroactiv ca şi când nu ar fi existat nicio întrerupere.
O entitate trebuie să prezinte:
a) motivul pentru care a renunţat la aplicarea IFRS;
b) motivul pentru care a reluat aplicarea IFRS, precum şi
c) motivul pentru care a ales să nu aplice IFRS 1, dacă este cazul

Costurile îndatorării capitalizate conform reglementărilor anterioare înainte de data trecerii la IFRS pot fi reportate la data trecerii la IFRS fără a fi efectuată nicio ajustare de valoare. Costurile îndatorării suportate la sau după data trecerii la IFRS care se referă la activele calificabile aflate în construcţie la data trecerii la IFRS ar trebui să fie contabilizate în conformitate cu IAS 23. Costurile îndatorării

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS are posibilitatea de a alege să aplice IAS 23 la o dată anterioară datei trecerii la IFRS.

IAS 1

Nu este necesară prezentarea de informaţii comparative în plus faţă de situaţiile financiare comparative solicitate de IAS 1. Dacă sunt prezentate informaţii comparative suplimentare acestea trebuie să fie prezentate în conformitate cu IFRS. Prezentarea voluntară de informaţii comparative nu implică obligativitatea de a prezenta un set complet de situaţii financiare.

O entitate care modifică politicile contabile retroactiv sau face o retratare sau reclasificare retrospectivă care are un efect semnificativ asupra informaţiilor din situaţia poziţiei financiare la începutul perioadei precedente va prezenta situaţia poziţiei financiare la sfârşitul perioadei curente şi începutul şi sfârşitul perioadei anterioare.

Primele situaţii financiare în conformiatate cu IFRS ale unei entităţi pot include informaţii suplimentare comparative în conformitate cu reglementările anterioare pentru a ajuta la explicarea efectelor trecerii la IFRS.

IAS 16

Piesele de schimb şi echipamentele de întreţinere ar trebui să fie clasificate ca imobilizări corporale atunci când acestea îndeplinesc definiţia imobilizărilor corporale din IAS 16 şi ca stocuri altfel.

IAS 32

Efectul fiscal aferent distribuirilor către deţinătorii de instrumente de capital propriu trebuie contabilizat în conformitate cu IAS 12 Impozitul pe profit.

IAS 34

Totalul activelor şi datoriilor pentru un anumit segment raportabil trebuie divulgat separat în raportarea financiară interimară, numai în cazul în care sumele sunt furnizate în mod regulat decidentului la nivel operaţional şi a existat o schimbare materială faţă de sumele
prezentate în ultimele situaţii financiare anuale pentru acest segment raportabil.

Situaţiile financiare consolidate, Acorduri comune şi Prezentarea informaţiilor privind interesele în alte entităţi: Îndrumări de tranziţie

Modifică IFRS 10 Situaţiile financiare consolidate, IFRS 11 Acorduri comune şi IFRS 12 Prezentarea informaţiilor privind interesele în alte entităţi pentru a oferi îndrumări suplimentare privind trecerea la aplicarea acestor standarde, îndumări ce constau în limitarea cerinţei de a furniza informaţii comparative numai pentru perioada precedentă. De asemenea, amendamentele la IFRS 11 şi IFRS 12 elimină obligaţia de a furniza informaţii comparative pentru perioadele anterioare perioadei imediat precedente.

Entităţile de investiţii (Amendamente la IFRS 10, IFRS 12 şi IAS 27)

Modifică IFRS 10 Situaţii financiare consolidate IFRS 12 Prezentarea informaţiilor privind interesele în alte entităţi şi IAS 27 Situaţii financiare individuale şi:

• oferă „entităţilor de investiţii” ( cum sunt definite în cadrul amendamentelor) o exceptare de la consolidarea filialelor. Amendamentele solicită ca o entitate de investiţii să evalueze investiţia în fiecare filială eligibilă la valoarea justă cu variaţiile de valoare reflectate în contul de profit şi pierdere, în conformitate cu IFRS 9 Instrumente financiare sau IAS 39 Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare.
• solicită informaţii suplimentare despre motivul pentru care entitatea este considerată o entitate de investiţii, detalii cu privire la filialele neconsolidate, precum şi natura relaţiei şi anumite tranzacţii între o entitate de investiţii şi a filialele sale.
• solicită unei entităţi de investiţii să contabilizeze investiţia sa într-o filială relevantă în acelaşi mod în situaţiile sale consolidate şi individuale (sau de a furniza numai situaţii financiare individuale în cazul în care toate filialele nu sunt consolidate).

IASB dezvoltă în prezent două proiecte ce pot afecta raportarea financiară a multor entităţi. Este vorba despre proiectul privind recunoaşterea veniturilor din contractele cu clienţii (ce va înlocui standardul IAS 18 Venituri) care vizează convergenţa cu standardele americane (US GAAP) şi dezvoltarea unui model conceptual coerent pentru recunoaşterea şi evaluarea veniturilor şi proiectul privind contabilizarea contractelor de leasing (care va înlocui standardul IAS 17 Contracte de leasing). Standardul IFRS 9 (aplicabil de la 1 ianuarie 2015) va înlocui IAS 39 după ce vor fi finalizate proiectele referitoare la deprecierea activelor financiare evaluate la cost amortizat, contabilitatea de acoperire şi compensarea activelor şi datoriilor financiare.